Ce știm despre obiceiurile din Tămășești am adunat de la oamenii satului, așa cum s-au povestit din bătrâni. Unele se mai țin și azi, altele au rămas doar în amintire. Le-am scris aici ca să nu se piardă.
Iarna
De Crăciun, colindatul e în centrul sărbătorii: oamenii cred că prin colind numele Domnului intră în casă și îi ferește de rău. Copiii umblă cu steaua și cu Vifleimul și primesc nuci, mere și colaci. În noaptea de Anul Nou, flăcăii împodobesc porțile fetelor de măritat, iar clopotele bisericii vestesc miezul nopții. De Bobotează, preotul umblă cu Iordanul, iar apa sfințită se păstrează tot anul, de leac și de apărare.
Primăvara și vara
La 9 martie, de Sfinții 40 de Mucenici, se fac patruzeci de plăcinte. De Sfântul Gheorghe se pun la porți ramuri de salcie și trandafir. De Paști, pâinea și vinul sfințite se împărtășesc celor care s-au spovedit. La Rusalii se împletesc cununi din spice, iar de Sânziene, pe 24 iunie, se aruncă pe casă cununi de flori, ca să se vadă cât va trăi fiecare. De Sfântul Petru se spune că amuțește cucul.
Toamna
De Ziua Crucii, pe 14 septembrie, oamenii merg la biserică, iar bătrânii spun că de atunci începe toamna. Pe 8 noiembrie se ține hramul bisericii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Viața de odinioară
Agricultura a fost dintotdeauna ocupația de bază a satului, alături de livezi și vie. Casele vechi erau din bârne, acoperite cu șindrilă, cu șuri și grajduri în jurul curții, iar satul avea mori, prese și velnițe. Femeile țesau, coseau și încondeiau ouă; portul popular se mai vede azi doar la sărbători.
Ce s-a păstrat prin viu grai
Satul și-a păstrat baladele, doinele, bocetele și colindele, dar și legendele despre Pintea Viteazul și despre haiducul Băbaica. Proverbele bătrânilor spun multe despre cum se trăia aici, ca vorba: „Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută.”
[Aici se pot adăuga textele integrale de pe vechiul site: colindele, bocetele și proverbele adunate de pr. Dorel Chiș.]