Satul apare pentru prima dată într-un document în anul 1424, sub numele maghiar Egerbegh, adică „valea arinilor”. Numele de azi vine de la familiile Tamaș și Tămaș din sat și apare în acte din secolul al XVIII-lea, ca Temasestj. La conscripția domeniului Cehu Silvaniei din 1566–1569, satul e trecut printre satele românești.
Biserica și parohia
Înainte de a deveni parohie, satul a avut o biserică de lemn în stil maramureșean, adusă din satul Țebea, din Sălaj. Pe la 1800 este pomenită o biserică de piatră cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, cu preotul Gheorghe Maior. Piatra, adusă de la cariera din Țicău, s-a dovedit slabă și se fărâmița, așa că biserica a fost demolată.
Între 1910 și 1912, credincioșii au ridicat din banii lor biserica de cărămidă de azi, pe vremea preotului Pop Ioan. Fiul său, medic la Cluj, a dăruit clopotele care bat și astăzi. În 1938, casa parohială a fost zidită din cărămida unui conac demolat la Motiș: sătenii au cumpărat-o și au adus-o cu căruțele, la clacă.
În 1975, preotul Pop Petru a găsit biserica într-o stare grea și, în trei ani, a refăcut-o aproape din temelie. A fost sfințită la 30 octombrie 1977 de Arhiepiscopul Teofil al Vadului, Feleacului și Clujului. În 1998, după ce a fost repictată, biserica a fost resfințită de Preasfințitul Iustin Sigheteanul.
Repere în timp
| An | Ce s-a întâmplat |
|---|---|
| 1424 | Prima atestare documentară, ca Egerbegh |
| 1566–1569 | Satul apare la conscripția domeniului Cehu Silvaniei |
| 1733 | Apare numele Temasestj |
| c. 1800 | Biserica de piatră și casa parohială |
| 1879 | Tămășești devine parohie |
| 1910–1912 | Se ridică biserica de cărămidă |
| 1938 | Noua casă parohială |
| 1977 | Sfințirea bisericii refăcute |
| 1998 | Repictare și resfințire |
Numele satului de-a lungul timpului
| An | Denumire |
|---|---|
| 1424 | Egerbegh |
| 1475 | Egerbeth |
| 1549 | Egeorbek |
| 1569 | Egerbeg, Egerbegy |
| 1733 | Temasestj |
| 1850 | Tamasasty |
| 1854 | Egerbegy, Tămășești |
| 1968 | Tămășești |
Preoții parohiei
| Preot | Perioada |
|---|---|
| Gheorghe Maior | c. 1800 |
| Pop Ioan | în jurul anilor 1910–1912 |
| Sabău Florian | [perioada] |
| Cototiu Nicolae | [perioada] |
| Pop Petru | 1975–1981 |
| Păcurar Mihai-Mircea | 1981–2000 |
| Chiș Dorel | din 2000 |
Surse
- Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. 2, p. 182
- D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea, vol. 2, p. 194–201
- Localitățile județului Maramureș (1971), p. 90
- Istoricul parohiei, scris de pr. Dorel Chiș